Intru în vorbă neîntrebat, în timp ce tu stai anostă, pierdută printre tastele plictiselii, acompaniată agale de vântul libertăţii, ce speri din toate puterile să aibă suprema capacitate să poată schimba ceva ce deja a fost scris.
Iar eu întreb în acelaşi mod, curios până în măduva oaselor şi interesat de soarta ce ţi se prefigurează printre zecile de profile create din neştiinţă. În acelaşi mod straniu, de parcă ne-am afla în cadrul vânătoarei de fantome, îmi răspunzi conştiincios şi tipic la întrebarea care a creat rumoare şi a stârnit mii de adulaţii în cadrul listelor negre. Apoi, două litere mi se aşează încet pe ecranul alb, precum doi fulgi care se las tăcuţi în bătaia vântului şi se invită unul pe altul spre pământul rece, apoi se iau la întrecere pentru a ajunge pe acelaşi pământ, de această dată schimbat dintr-o ciudată perspectivă tehnico-termică.
Politicos, aplici imediat regula echidistantă a reciprocităţii.
Şi eu n-am ce face... Îţi răspund în acelaşi mod, doar că literele mele sunt pline de interes şi deja gândurile sunt conectate pe aceeaşi frecvenţă. Iar următoarea întrebare este pusă, aşteptată, răsturnată şi din nou întoarsă pe acelaşi drum, pe care l-a învăţat precum un clişeu anost. Printre două emoticoane de zâmbete şi trei dinţi un pic bălţaţi, un pupic este şi el trimis. Şi retrimis, până când se va epuiza orice smyle care nu îşi găseşte locul printre rânduri.
După ce schimbăm câteva priviri pline de caracter, ne cerem scuze într-un mod cât se poate de ironic, iar fiecare, narcisist de felul său, îşi ia într-un mod cât se poate de original nu un rămas bun romantic, ci doar unul parţial. Pentru o noapte, în care nu vom mai fi conectaţi doar virtual, ci şi sufleteşte. Şi astfel, sufletul îşi găseşte locul său de membru junior declarat în forumul îndrăgostiţilor. Iar peste ani şi ani, peste tonele de discuţii, peste praful aşezat pe tastele tocite şi pe lângă miile de gânduri ofilite de puterea supremă a timpului, rămâne în urmă... Se distinge. Este chiar el! BUZZ-ul de Caracter...
Iar eu întreb în acelaşi mod, curios până în măduva oaselor şi interesat de soarta ce ţi se prefigurează printre zecile de profile create din neştiinţă. În acelaşi mod straniu, de parcă ne-am afla în cadrul vânătoarei de fantome, îmi răspunzi conştiincios şi tipic la întrebarea care a creat rumoare şi a stârnit mii de adulaţii în cadrul listelor negre. Apoi, două litere mi se aşează încet pe ecranul alb, precum doi fulgi care se las tăcuţi în bătaia vântului şi se invită unul pe altul spre pământul rece, apoi se iau la întrecere pentru a ajunge pe acelaşi pământ, de această dată schimbat dintr-o ciudată perspectivă tehnico-termică.
Politicos, aplici imediat regula echidistantă a reciprocităţii.
Şi eu n-am ce face... Îţi răspund în acelaşi mod, doar că literele mele sunt pline de interes şi deja gândurile sunt conectate pe aceeaşi frecvenţă. Iar următoarea întrebare este pusă, aşteptată, răsturnată şi din nou întoarsă pe acelaşi drum, pe care l-a învăţat precum un clişeu anost. Printre două emoticoane de zâmbete şi trei dinţi un pic bălţaţi, un pupic este şi el trimis. Şi retrimis, până când se va epuiza orice smyle care nu îşi găseşte locul printre rânduri.
După ce schimbăm câteva priviri pline de caracter, ne cerem scuze într-un mod cât se poate de ironic, iar fiecare, narcisist de felul său, îşi ia într-un mod cât se poate de original nu un rămas bun romantic, ci doar unul parţial. Pentru o noapte, în care nu vom mai fi conectaţi doar virtual, ci şi sufleteşte. Şi astfel, sufletul îşi găseşte locul său de membru junior declarat în forumul îndrăgostiţilor. Iar peste ani şi ani, peste tonele de discuţii, peste praful aşezat pe tastele tocite şi pe lângă miile de gânduri ofilite de puterea supremă a timpului, rămâne în urmă... Se distinge. Este chiar el! BUZZ-ul de Caracter...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu